De ce nu ar trebui sa intarzii tratamentul pentru sindromul de tunel carpian

Sindromul de tunel carpian, o afectiune care poate provoca daune ireversibile

La inceput, este posibil sa observi periodic furnicaturi sau amorteli in degete, uneori mai usoare, alteori mai severe. In timp, senzatiile se pot inrautati, dureaza mai mult si ajung chiar sa te trezeasca noaptea din somn. In cele din urma, vor aparea durerile in mana, iar acestea pot deveni atat de intense incat ar putea chiar sa iti ingreuneze efectuarea activitatilor zilnice, cum ar fi apucarea unei furculite, inchiderea nasturilor unei camasi sau chiar condusul masinii.

Daca ai aceste simptome, cel mai probabil ca suferi de sindromul de tunel carpian, insa cel mai bine ar fi sa iti programezi o consultatie la un medic specializat in bolile si chirurgia mainii pentru a obtine un diagnostic corect si un tratament potrivit.

Sindromul de tunel carpian apare atunci cand nervul median – unul dintre cei mai importanti nervi ai membrului superior – este comprimat atunci cand trece prin tunelul carpian, acesta fiind un pasaj ingust situat in incheietura mainii. Aceasta patologie prezinta simptome clasice, care includ amorteala si furnicaturi la nivelul policelui, degetului aratator, degetului mijlociu si primei jumatati a degetului inelar. Degetul mic nu este de obicei afectat, deoarece prin el trece un alt nerv.

Unele persoane sunt predispuse riscului de a dezvolta sindrom de tunel carpian.

S-a constatat ca sindromul de tunel carpian apare frecvent in sarcina, mai ales in cel de-al treilea trimestru. Acest lucru este cauzat de schimbarile hormonale si de retentia de lichide cu care se confrunta in mod normal gravida. Totodata, exista anumite afectiuni care cresc riscul de aparitie a sindromului de tunel carpian, cum ar fi diabetul zaharat, obezitatea, bolile tiroidiene, artrita care afecteaza incheietura mainii si chisturile care invadeaza tunelul carpian.

Nu in ultimul rand, trebuie stiut ca persoanele care efectueaza activitati repetitive cu mana si incheietura mainii, cum ar fi tastatul, pot fi predispuse sa dezvolte aceasta afectiune.

Cum se pune diagnosticul de sindrom de tunel carpian?

De obicei, medicul de mana iti poate pune diagnosticul pe baza simptomelor si a constatarilor la examenul fizic. Dar, in unele cazuri, este posibil sa fie nevoie de teste suplimentare pentru a se asigura ca acele simptome nu sunt cauzate de o alta afectiune, cum ar fi artrita reumatoida.

Unele dintre cele mai utilizate teste pentru confirmarea sindromului de tunel carpian sunt electromiografia (care utilizeaza semnale electrice pentru a determina cat de bine functioneaza nervul median) si ecografia (care arata starea anatomica a nervului, evidentiind eventualele modificari structurale din tunelul carpian).

In urma culegerii tuturor informatiilor, medicul de mana iti va explica diagnosticul si prognosticul, urmand sa-ti recomande un plan de tratament.

De ce nu ar trebui sa intarzii tratamentul pentru sindromul de tunel carpian?

Sindromul de tunel carpian este o afectiune progresiva, care va evolua spre agravare, iar daca nu este tratat in mod corect, va duce la daune ireversibile ale nervului median si la probleme de utilizare a mainii.

Pentru cazurile usoare, simpla odihna a mainii si purtarea unei atele pentru incheietura mainii pe timp de noapte ar putea fi tot ce este necesar pentru a ameliora simptomele. Medicamentele antiinflamatoare nu sunt un remediu, dar pot ajuta la ameliorarea durerii pentru o perioada de timp. De asemenea, medicul ar putea sa iti ofere injectii locale cu corticosteroizi care sa ajute la atenuarea simptomelor.

Daca aceste tratamente nu sunt eficiente, ar putea fi nevoie sa iei in considerare o interventie chirurgicala pentru a elibera nervul median de sub presiune.

Din pacate, multi pacienti fac greseala sa astepte prea mult pentru a se opera. Si, daca nervul este comprimat prea mult, muschii mainii se atrofiaza, iar deteriorarea nervului devine permanenta.

Prin urmare, daca simptomele sindromului de tunel carpian nu raspund la tratamentele conservatoare, ia masuri rapid si urmeaza interventia chirurgicala.

Operatia nu dureaza mai mult de 20 de minute si se face sub anestezie locala. Este usor de suportat de catre pacient, nu necesita spitalizare, iar recuperarea completa dureaza doar trei saptamani.